Primarului General al Municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă
Consiliului Municipal Chişinău

*** Cerere de reamplasarea la locul iniţial al monumentului lui A. Puşkin ***

"PROKLEATÎI GOROD KIŞINEV"
(BLESTEMATUL ORAŞ CHIŞINĂU)

Pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din centrul Chişinăului (parcul "Ştefan cel Mare"), în cel mai de cinste loc stă cocoţat bustul lui Alexandr Puşkin, pe postamentul căruia sunt cioplite versurile ce-i aparţin:

"Cu lira nordică, dând glas pustietăţii
Am poposit aici..."

Cuvântul "pustietăţii" ar fi însemnând că atunci, în acea perioadă, când Alexandr Puşkin fusese exilat în Basarabia (1820), moldovenii nu aveau tradiţiile, obiceiurile, folclorul care-l au acum? Oare marele poet rus a văzut numai locuri pustii şi n-a putut să-l impresioneze nimic? De ce Basarabia, în viziunea lui, era un loc pustiu?

Într-o scrisoare a sa, din 1830, scrisă deja după plecarea lui Puşkin din Basarabia, el îi comunica amicului său din Chişinău N.S.Alexeev: "Aflarea mea în Basarabia nici până în ziua de azi nu mi-a lăsat vreo amprentă cât de cât, nici poetică, nici prozaică".

În prefaţa ediţiei complete a lui Alexand Puşkin din 1887, aflăm preocupările şi pasiunile ce le-a avut tânărul surghiunit în Basarabia: "Vinul, jocul de cărţi, turbulenţa după cochetele şi uşuraticele fete moldovence, grecoaice, italience, evreice şi ţigance: confruntările zvăpăiate cu potlogarii, coţcarii... în sfârşit – două dueluri, care s-au terminat cu bine", acestea erau manifestările tânărului şi aprigului surghiunit.

Dintr-o altă scrisoare adresată de către Alexandr Puşkin amicului său: "Zdesi u nas moldovanno i toşno, ah Boje moi..." ("Aici la noi e moldovenime şi greaţă, Dumnezeul meu..."!) (vol.7, S-Petersburg, 1903, pag.47)

Cum oare puşkiniştii înţeleg cuvântul "moldovanno" (moldovenime)? Cuvântul "toşno" (greaţă), însă, nu exprimă nici un dubiu, nu-i aşa?

Acelaşi "respect" al poetului faţă de noi în "Evghenii Oneghin".
În română ar fi aşa:

"Eu v-am uitat cu nordu-n ceaţă
Stoliţa, dragi concetăţeni
Ca să-i trezesc în dimineaţă
Pe somnoroşii moldoveni."

Apoi mai turnând, ca din gavanos, următoarele strofe:

"Sredi neistovîh ţîganok
Ia, kak Orfei sredi vakhanok.
V crugu koketok moldovanok,
Pojalui, Bog sredi bolvanok.

Zato mej grustnîh moldovan
Ne lani v ovraghe livinom.
Vernee, lev mej obezian.
Ia – koni arabskii Alimadan
V smirennom tabune oslinnom."

În limba română:

"Printre-ale ţigănimii mutre
Eu sunt Orfeu ca printre cutre.
Eu printre moldovence proaste
Sunt Zeu al vechilor năpaste.

Iar printre moldoveni sunt eu
Nu căprioară, dar un leu.
Mai bine zis, printre maimuţe
Sunt leu şi cal de Almadan,
Tu al măgarilor tăpşan."

Este evident că poetul a avut o atitudine de ostilitate şi plină de aroganţă. Alexandr Puşkin venise la numai 8 ani după cotropirea Basarabiei de către Imperiul Rus. Poziţia lui Alexandr Puşkin – a unui om progresist al Rusiei – faţă de răpirea teriroriului dintre Nistru şi Prut la 1812 e următoarea:

"Dunărea trebuie să devină reala frontieră dintre Rusia şi Turcia. De ce Ecaterina nu a realizat acest plan important la începutul revoluţiei franceze, când Europa nu avea timp să acorde atenţie la întăririle noastre militare, iar Turcia extenuată nu putea să ne opună nici o rezistenţă Acest lucru ne-ar fi scutit pe viitor de griji suplimentare."

Din cartea "Viaţa lui Puşkin povestită de el şi contemporanii lui" (Moscova, 1987, pag.428):

"E o chestie importantă: ce are de făcut Rusia! Vom cuceri noi Moldova şi Valahia sub pretextul mijlocitorilor pacifişti, vom trece Dunărea în calitate de aliaţi şi duşmani ai duşmanilor lor..."

Apoi, în viziunea sa, Prutul era frontiera dintotdeauna a pământurilor aflate în posesiunea ruşilor:

"Peste-al Bugeacului întins
Pe unde Prutu-şi face cale,
Ocrotind moşii ruseşti natale..."

Moldovencele noastre pentru Puşkin erau "moldavskie durî", adică "proastele moldave" (opere complete, 1887, pag.388), iar oraşul Chişinău în viziunea poetului e:

"Prokleatîi gorod Kişinev!
Tebea braniti iazîk ustanet,
Kogda-nibudi na greşnii krov
Tvoih zapacikannîh domov
Nebesnîi grom, konecino greanet..."

În româneşte:

"Blestemat oraş Chişinău,
Am obosit să-ţi zic de rău.
Cândva pe-acoperişul tău,
Peste-ale tale case slute
Va bubui un tunet greu!"

A spus poetul şi... a plecat. A plecat, iar ilustrul nostru clasic Vasile Alecsandri, pe bună dreptate i-a răspuns cu următoarele versuri, recunoştinţă la atitudinea rusului faţă de poporul nostru:

"Fiind mai negru ca ţiganii
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii,
Tu, cel primit cu dor de sus
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

Cu dar de pâine şi de sare,
Cu vin din beciul nostru mare
Te-am ospătat. Iar tu în zori
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat de dragul lelii.
Ei, vezi atunci, pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci PORC!"

Cine i-a permis să ne ponegrească, să ne insulte în opera sa pe care ruşii an de an o reeditează şi o popularizează nu numai la ei în ţară, ci pe toate meridianele globului?

Aceste injurii dăinuie în opera sa. Iar noi puşkinizăm în continuare localităţile din Moldova. În toate oraşele şi orăşelile avem străzi ce-i poartă numele. În satul Dolna – muzeu şi monument. La Chişinău – casă-muzeu şi trei monumente ş.a.m.d. Iar în centrul Aleii clasicilor literaturii române de la Chişinău, aidoma unui feldfebel (fruntaş), ca reprezentantul "fratelui mai mare" stă monumentul lui. Deşi, din istorie este cunoscut că acest monument, a fost înălţat în altă parte din parcul respectiv.

Prin anii 60 al secolului trecut, când s-a construit Aleea clasicilor, comuniştii l-au strămutat, ca să simbolizeze "influienţa marii culturi ruse, prin persoana lui A.Puşkin" asupra literaturii ...române. L-au amplasat comuniştii, în perioada sovietică! Monumentul propriu zis (autorul Opekuşin) a fost inaugurat la Chişinău în anul 1887 şi se afla într-un colţ al parcului, mai aproape de veceul public.

PRIN ACEASTĂ PETIŢIE CEREM PRIMĂRIEI CHIŞINĂULUI SĂ REAMPLASEZE MONUMENTUL LUI PUŞKIN, CEL PUŢIN ÎN ACEL LOC INIŢIAL!

Asta ar fi ceva firesc şi ar însemna un adevăr şi un loc care-l merită un poet din partea unui popor ce se respectă!

ÎN CAPUL ALEII CLASICILOR LITERATURII ROMÂNE NU POATE STA ALTCINEVA DECÂT MARELE MIHAI EMINESCU, MONUMENTUL CĂRUIA CEREM SĂ FIE AMPLASAT ÎN LOCUL RESPECTIV!

* * * * *

Sponsor

Links