Istoria și contextul

Este posibil să cultivăm hrana în armonie cu natura. Istoria agriculturii care are aproximativ 10 000 de ani și unde produse chimice sunt folosite doar în ultimele 100 ani, este dovada principală acestui fapt. Înainte de așa numită Revoluție Verde (apariția și aplicarea masivă de produse agrochimice de sinteză), agricultura se practica folosind resurse disponibile local, metode tradiționale, fără tehnică sofisticată, fără îngrășăminte minerale (nitrați) și fără pesticide.

Veritabili cercetători, oamenii pământului făceau propria lor selecție, contribuind la dezvoltarea biodiversității bogate aferente agriculturii. Din plantele sălbatice comestibile, strămoșii noștri au selectat și au păstrat cu grijă, specii și soiuri cultivate mai ușor în condițiile lor de trai și climă specifică; specii care erau pe cât de gustoase, pe atât și de sățioase.

Tradiții agroalimentare importante se dau uitării în zilele noastre, căci semințele care se păstrau din an în an erau legate de anumite practici de cultivare, condiții specifice de păstrare, asociate și cu cultura gastronomică locală. Gastronomia era, și continuă să fie strâns legată de ceea ce ne poate oferi pământul în țară noastră.

Salvarea și folosirea semințelor din propria gospodărie, era pe cât de habituală, pe atât de esențială perpetuării agriculturii și hranei familiilor de țărani. Aproape fiecare dintre noi, are o bunică sau străbunică, care avea grijă de pământ și cunoaște sau cunoștea valoarea semințelor.

După al II-lea Război Mondial, Revoluție Verde în pas cu revoluția industrială, au permis modernizarea agriculturii, trecând la un sistem de producere de monocultură, care permite să producem un volum mare de o anumită specie de plante comestibile. Deși volumul sporit de hrană a creat o senzație de securitate alimentară, acest lucru a venit cu un preț înalt: poluarea apei, degradarea și eroziunea solului, defrișări masive, pierderea biodiversității și erodarea modului de trai rural. Potrivit experților în anul 2020 ”aproximativ 100 000 ha sunt supuse unei eroziuni puternice și declinului progresiv al fertilității solului, iar 800 000 ha sunt deja degradate”, iar circa 2/3 dintre surse decentralizate de apă (fântâni, izvoare) nu corespund cerințelor de consum, după conținutul de nitrați.

În acest context, au fost elaborate legi și politici care ajută agricultura convențională să fie performantă, însă ineficientă din punct de vedere a folosirii resurselor naturale. De exemplu, în Moldova a fost adoptată Legea despre semințe nr. 68 din 05.04.2013, care reglementează păstrarea, schimbul și comercializarea semințelor și materialului săditor. Astfel, numai semințele și material săditor de soiuri și hibrizi consemnate într-un catalog oficial, pot fi comercializate legal la noi - fapt care nu corespunde economiei locale și modului de trai tradițional în sat, căci țăranii și producătorii mici deseori preferă soiuri și varietăți care nu fac parte din acest catalog (în plus plante hibride nu pot fi reproduse), căci acestea prezintă alte caracteristici preferate de țărani și mici producători - gust, utilitate gastronomică, adaptarea la condiții pedoclimatice locale și ulterior (foarte important), mai bună rezistență la boli și dăunători. În plus, salvatorii de semințe pun accentul pe selecția acelor specii și soiuri, cărora le trebuie mai puține resurse pentru a fi cultivate, inclusiv protecția cu produse agrochimice (spre exemplu, insecticide, fungicide). Acestea sunt unele dintre trăsături care demonstrează diferența între două sisteme: sistemul convențional și sistemul tradițional (agroecologic).

Ce avem în Moldova

Avem o lege în Republica Moldova (Legea despre semințe nr. 68 din 05.04.2013), care permite comercializarea doar a semințelor și materialului săditor, de soiuri și hibrizi care fac partea din catalogul oficial, astfel făcând comercializarea altor semințe ilegală.

Semințe vii, rămase în Moldova și alte țări, sunt ceea ce încă ne-a rămas de la strămoșii noștri care au făcut selecția prin observare și prin relații strânse cu pământul lor, crescând hrana în mod prietenos mediului. Din fericire, avem oameni, avem tineri, mai ales femei care lucrează cu scopul de a păstra ceea ce avem, și să restaurăm bogăția pierdută în legătură cu agricultura convențională.

În realitate în Moldova, unde mii de oameni în zonele rurale prin toată țara, mai ales femei, continuă modul tradițional de viață și unde anume țăranii și micii producători salvează semințele, le vând în piețe, inclusiv și răsadul din semințele lor. Astfel, semințe de soiuri țărănești nu sunt doar hrana pentru familii, ci și o economie locală, cu un potențial enorm de a reanima sistemul de producere a semințelor autohtone, care a degradat treptat și după destrămarea Uniunii Sovietice.

La crearea unei Rețele Naționale de Biblioteci de Semințe, AO Grădina Moldovei a identificat o mulțime de salvatori de semințe din toată țara, ceea ce confirmă că oamenii, continuă tradiții legate de semințe, necunoscând despre existența legii care le interzice să facă acest lucru. Grădina Moldovei a început colectarea datelor despre salvatori de semințe și semințe țărănești existente, care contribuie la crearea unei Rețele de Salvatori de Semințe – îmbunătățind accesul atât la semințe vii și autohtone, cât și la cunoștințe legate de producerea acestora, pentru a cultiva hrana într-un mod sănătos aplicând principiile agriculturii ecologice.

Avem analiza cadrului politic internațional, din care reiese că, dreptul la semințe este dreptul la hrană, căci anume semințele salvate și multiplicate de micii producători și țărani sunt cele, care ne pot asigura atât securitatea alimentară, cât și nutrițională. Grădina Moldovei a depus un demers către Parlamentul Republicii Moldova să dea curs sesizării privind exercitarea controlului constituționalității textului: „cu condiția ca semințele să nu fie expuse comercializării”, căci textul legal din art. 1 alin. (2) al Legii Republicii Moldova despre semințe nr. 68 din 05.04.2013 încalcă prevederile din Constituția Republicii Moldova, restrânge drepturile și libertățile omului, lezează nejustificat dreptul de proprietate, afectează dreptul la mediul înconjurător sănătos, dreptul la hrană, privează de asigurare și protecție socială și de fapt, este discriminatoriu.

Ce propunem

Propunem să fie eliminată restricția din legea respectivă, pentru a răspunde necesităților țăranilor și micilor producători, de a se hrăni și de a avea posibilitatea legală de a fi răsplătiți pentru lucrul pe care aceștia îl fac.

Propunem ca statul să evalueze potențialul semințelor țărănești cu toată diligența, pentru:

(1) susținerea și dezvoltarea băncilor de semințe comunitare

(2) stimularea micilor producători pentru dezvoltarea sistemelor de semințe țărănești

(3) susținerea agriculturii prietenoasă mediului, și anume dezvoltarea agriculturii ecologice în Moldova.

Ce oferim

Asociația Obștească Grădina Moldovei se angajează

• să colaboreze cu instituțiile și organizațiile relevante în identificarea și descrierea semințelor țărănești din Moldova împreună cu instituții de cercetare, precum Institut de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor
• să colaboreze cu instituțiile și organizațiile relevante în colectarea și procesarea datelor și informațiilor despre semințe țărănești, practice agroecologice și respectivi producători
• să aplice cunoștințe și experiența sa în dezvoltarea sistemului de producere a semințelor autohtone, care valorifică și permite realizarea potențialului producătorilor de semințe țărănești din Moldova.